Primele mele amintiri sunt din camera de developare a tatalui meu. Imi amintesc fascinatia pe care o aveam pentru lumina rosiatica, imprimarea datei, fixarea imaginii pe hartie si chiar si decuparea manuala a fiecarui moment imortalizat. Mirosul de revelator si fixator fac inca parte din copilaria mea. Primul aparat pe care l-am tinut in brate se numea ZENIT TTL iar relatia mea cu povestea vizuala a inceput o data cu diafilmele. Nimic nu parea mai fascinant decat imaginea statica, detaliul si conexiunea, imposibilul devenit posibil: o poveste dinamica relata de o multitudine de cadre fixe. Mai tarziu aveam sa-mi intalnesc sotul, iar puntea nostra de legatura a fost pasiunea pentru fotografie. In prezent, continuam sa descoperim impreuna lumea in cadre, cu flesh-uri de fotografie.